UNIVERSUL, O EVOLUŢIE CĂTRE SFÂRŞIT

La fiecare 11 ani, câmpul magnetic al Soarelui se inversează. Fenomenul este regulat și foarte precis, precum un ceas elvețian. Chiar dacă planetele au dimensiuni mai mici decât Soarele, gravitaţia lor influențează câmpul magnetic al Soarelui.

În timpul mişcării de rotaţie în jurul Soarelui, planete precum Pământul, Venus, Jupiter influențează câmpul magnetic solar. Rezultatul este comparabil cu influența Lunii asupra planetei noastre, generând mareele.

Cercetătorii au refăcut ciclurile solare pentru perioada începând cu anul 1000 și până în anul 2009, conexând acest fenomen cu mișcarea planetelor. Inversarea câmpului magnetic solar se produce odată la 11,07 ani, atunci când planetele Pământ, Venus și Jupiter se aliniază şi se produce minimul solar.

Descoperirile echipei de cercetători nu se opresc aici. Un obiect invizibil care are masa de un milion de ori mai mare decât cea a Soarelui a produs o gaură enormă în fluxul solar pe care specialiştii au numit-o halo galactic. Descoperirea a fost realizată de Ana Bonaca, cercetător la Harvard Smithsonian Center care susţine că un impact cu o forța gigantică a generat aceast halo galactic în fluxurile solare care sunt un fel de trasee în Calea Lactee.

Cercetătoarea presupune că imensa gaură a fost format ca urmare a unui impact cu un obiect format din materie neagră, o substanţă misterioasă care formează 27% din Univers, exercita o forța gravitaţională uriașa, este invizibilă și nu reflectă lumina. Se presupune că fluxul de materie neagră provine de la o galaxie moartă care s-a distrus ca urmare a unei explozii.

Mare parte din Univers este constituită dintr-un fluid negru, format din energia neagră și materia neagră, în interiorul căruia exercita două forţe, cea gravitaţională și cea de respingere. Energia neagră face ca Universul să se dilate rapid și în mod continuu, în timp ce materia neagră împiedica dezintegrarea galaxiilor prin forța gravitaţională.

Universul este într-o continuă schimbare. În perioada de 100 de milioane de ani după Big Bang, Universul era format din hidrogen, heliu și litiu. După această perioadă s-au format oxigenul și carbonul. Elementele din Univers sunt formate ca urmare a activităţii stelelor sau a morții acestora.

În anul 1990, astrofizicienii au descoperit că Universul se dilata mult mai rapid decât se crezuse, ceea ce implică ca spațiul nu e vid, ci conține o substanţă care a fost numită materie neagră. Toată materia din Univers este formată din entităţi vibrante care au fost numite corzi şi care generează energia neagră. Toată materia corespunde extremităţilor corzilor care se extind către dimensiuni suplimentare.

În anul 1981, Stephan Hawking publica un studiu cu privire la expansiunea Universului, fenomen pe care îl numea inflaţie cosmică. La început, Universul a înregistrat o creștere exponenţială. A urmat o perioadă în care energia s-a transformat în materie și s-au format stelele și galaxiile. Ce a existat mai întâi, timpul sau spațiul?

La această întrebare, Hawking a răspuns că spațiul, care imediat după Big Bang a apărut sub forma unui punct care s-a extins. Așa cum există un început, exista și un sfârșit. Extinderea Universului se va produce până la un anumit punct, după care se va produce inevitabilul, adică sfârșitul.

articole asemanatoare
Comentarii
Acest articol nu are niciun comentariu
adauga comentariu
bifeaza casuta antispam