Lancea Sfânta sau Lancea Destinului este sulița cu care soldatul roman Longinus a străpuns pieptul lui Iisus în timp ce se afla pe cruce.

Una dintre cele mai importante artifacte din istoria omenirii este o lance. Şi  nu oricare lance ci una confecţionată de către un fierar iscusit din Damasc, aşa cum nu a mai existat altul, dintr-un material misterios, supranumit fier ceresc şi din cuţitul Sf. Ilie. Lancea Destinului său Lancea Sfânta este arma cu care Longinus i-a străpuns coasta dreaptă lui Iisus, apoi curgând apa şi sânge.

Lancea Destinului, referințe istorice

Acest artefact este cunoscut sub numele de Lancea Destinului și primele referințe le regăsim în Biblie. În Evanghelia după Sfântul Ioan, singura scrisă de un contemporan al lui Iisus, este specificat că un soldat roman a străpuns corpul Mântuitorului cu o suliță pentru a fi sigur că acesta murise.

Romanii zdrobeau fluierele picioarelor răstigniților pentru a fi siguri că aceștia nu agonizează și mor repede. Apropiindu-se de Iisus, romanii au considerat că murise și pentru a certifica acest lucru, i-au străpuns corpul cu o suliță.

Centurionul roman care a făcut acest lucru se numea Caius Caius Longinus, care suferea parțial de orbire și care și-a recăpătat vederea în momentul în care sângele a țâșnit din corpul lui Iisus și i-a stropit fața.

După ce legionarul Longinus şi-a îndeplinit destinul, de a-l înjunghia cu Lancea Sfântă pe Iisus zăcând pe cruce, artefactul a ajuns în mâna împăratului Traian. Se cunoaşte foarte bine faptul că Traian a reuşit să-i învingă pe legendarii daci cu ajutorul artefactului sfânt, chiar dacă aceştia erau recunoscuţi pentru invincibilitatea lor.

Mai târziu, Lancea Sfântă a ajuns în mâna  Sfântului Mauritius Africanul, primul cavaler  creştin. Apoi apare subit în Bizanţ, unde cade în mâinile lui Constantin cel Mare, iar apoi a fost furată de veneţieni.

Ultima ştire concludenta arata la sulița a făcut parte din tezaurul călugărilor templieri. Istoria speculaţiilor artefactului sfânt începe în anul 1938, când arheologul german Otto Rahn, a descoperit-o pe undeva prin Franţa.

Lancea Sfântă conferă puteri inimaginabile

În urma achiziţiei sale, fierarul l-a consolat spunându-i căsă nu îţi pară rău pentru banii pe care i-ai dat pe această suliţă pentru că va fi mai faimoasă decât cetatea Damascului cu cele şapte porţi ale sale“. Presentimentul fierarului avea să se împlinească la scurtă vreme după ce Longinus a cumpărat faimoasa lance.

Legendele susţin că Lancea Destinului conferă puteri ieşite din comun celui care o deţinea. Talentele militare şi victoria erau aduce în orice circumstanţă de magnifica arma.

Cornelius Longinus şi-a pierdut vederea după ce a săvârşit abominabila crimă, dar s-a vindecat în clipa în care a atins sângele lui Iisus. A renunţat la cariera de soldat şi s-a convertit la creştinism. A murit precum un martir şi a fost ridicat la rangul de sfânt, regăsindu-se în zilele noastre în calendarul catolic şi ortodox sub denumirea de Sfântul Longinus.

Un blestem teribil

Mai târziu, Longinus avea să se convertească la creștinism, drept mulțumire la minunea care se întâmplase. Hitler era convins că cine va avea acest artefact va conduce destinele lumii.

Potrivit istoricului Jesus Hernandez, artefactul purta un blestem teribil. Carol cel Mare fusese neînfrânt în 47 de bătălii. După ce a intrat în posesia artefactului a murit în luptă.

Același lucru i s-a întâmplat lui Frederic I Barbarossa. La plecarea în cea de a Treia Cruciadă i-a căzut Sulița. La puțin timp, a căzut într-un râu și s-a înecat.

În anul 1098, cavalerii creştini au descoperit lancea în Antiohia, în timpul unei cruciade. Se spune că sulița le-a adus mult noroc și i-au înfrânt pe sarazini. Cel care deține sulița are în mâinile sale destinul lumii. În timp, ea a devenit simbolul suveranilor. Începând cu împăratul Constantin, încă alți 45 de suverani au intrat în posesia ei.

Potrivit istoricului Hernandez, Hitler a descoperit artefactul în anul 1912, atunci când s-a refugiat din cauza unei furtuni în Palatul Hofburg, Viena. Sulița era expusă pe o mantie de catifea roșie și făcea parte din tezaurul.

Hitler a cautat-o

O bună parte din viața sa, Hitler a fost obsedat să intre în posesia unor artefacte pe care le considera că au puteri divine și-l vor ajuta în luptele pe care urma să le dea pentru a cuceri lumea. Unul dintre acestea era Sulița lui Longinus, arma cu care soldatul roman l-a străpuns pe Hristos în timp ce se afla pe cruce.

Habsburgilor. Sulița avea o lungime de 50 cm și era reparată cu argint. În 14 martie 1938, Hitler împreună cu Himmler au intrat triumfători în Viena. Ca să poată intra în posesia Suliței a emis o petiție prin care valorosul artefact trebuia să revină la Nurnberg, orașul care fusese înainte de Viena în posesia artefactului.

Artefactul a fost transportat la Nurnberg în cel mai mare secret cu un tren blindat. Transportul a fost escortat de trupe SS.

Hitler era convins că Sulița îi aparținuse într-o viață anterioară. Atracția pe care o avea pentru artefact depășea orice imaginație. El se credea reîncarnarea unui senior feudal din secolul al IX-lea, numit Landulfo II de Capua, care a fost excomunicat de papă pentru magie.

Lancea Destinului, blestemul funcționează

În anul 1945, americanii intră în buncărul de la Panier Platz și recuperează artefactul. La câteva zile de la acest eveniment, Hitler se sinucidea. Blestemul funcționase.

Spre sfârșitul războiului, sulița a fost ascunsă într-un buncăr de sub castelul Kaiserburg. Pentru ca buncărul nu oferea protecția necesară, sulița a fost transferată în buncărul de la Panier Platz și depozitată într-o cutie din cupru.

După căderea Berlinului, americanii au confiscat cele mai valoroase obiecte, printre care și celebra sulița. Câțiva ani mai târziu, americanii au înapoiat Lancea Destinului Austriei.