Istoria coloanei infinite

Internet • 14-07-2015, 06:00:16 • 7511 vizualizari • Categoria Istorie »

 
In anul 1934, sculptorul Constantin Brancusi a fost invitat sa ridice un monument intru cinstirea faptelor eroice ale gorjenilor si, cu deosebire, a rezistentei populatiei orasului Targu-Jiu, din timpul primului razboi mondial. Artistul dorise dintotdeauna “sa faca ceva pentru tara”, asa incat a acceptat bucuros comanda, socotind-o un punct culminant in cariera sa.

In februarie 1935, Brancusi ii scrie Militei Petrascu - fosta sa eleva, cea care o sfatuise pe Aretia Tatarescu, presedinta Ligii Nationale a Femeilor Gorjene, sa i se adreseze - ca este “ca un ucenic in ajun de a deveni calfa, asa ca propunerea nu putea sa cada mai bine”. Brancusi a avut de multe ori intentia sa ridice monumente de for public, dar - cu exceptia ansamblului de la Targu-Jiu - nici unul din proiectele sale nu s-a materializat.

Unele proiecte au fost respinse chiar de comanditarii monumentelor, incapabili sa se ridice la inaltimea conceptiei artistului. “Fantana arhaica” , menita sa cinsteasca amintirea regretatului savant Spiru Haret, fost ministru al invatamantului, a fost refuzata in 1914 de ministrul de interne de atunci, V.G.Mortun. Fantana propusa ca monument in memoria dramaturgului Ion Luca Caragiale a fost respinsa in 1931 de catre comitetul de initiativa din Ploiesti. Fantana si vatra fumeganda, gandite ca monument funerar pentru poetul Octavian Goga, nu au fost acceptate, in 1938, de catre vaduva scriitorului.

Nici fantana sau portalul menite sa comemoreze eroii din comuna sa natala, Pestisani, cazuti in primul razboi mondial, nu au intrunit consensul autoritatilor locale, in 1923. Propria exigenta a artistului in materie de desavarsire materiala l-a facut sa renunte el insusi la unele lucrari in aer liber de mari dimensiuni. In 1927, a abandonat proiectul unei “Pasari in vazduh” din otel inoxidabil, de 50 de metri inaltime, pentru vila lui Charles de Noailles de la Hyeeres, din sudul Frantei, nedorind sa accepte riscul unor deficiente in executarea lucrarii.

In 1939, dificultatile tehnice l-au facut sa respinga ideea unei “Coloane Infinite”, de mari dimensiuni, din otel inoxidabil sudat, propusa spre executare de catre Societatea Budd de langa Philadelphia. Conform marturiei lui Isamu Noguchi, acest mod de lucru i-ar fi contrazis crezul. In 1949, o comanda pentru o versiune colosala, in otel inoxidabil, a “Cocosului”, venita din partea muzeului din Philadelphia, ramane neonorata.

Perfectionismul artistului l-a impiedicat sa realizeze, in 1955, “Pasarea in vazduh” monumentala in fata cladirii Seagram din New York, precum si sculptura, proiectata in 1956, din fata cladirii UNESCO din Paris. Din varii motive, nici unul din proiectele sale arhitecturale de cladiri in forma de “Coloana Infinita” nu s-a realizat. Exegeza considera “Coloana Infinita”, o tema des intalnita in opera lui Brancusi, drept “cea mai radicala sculptura din istoria modernismului clasic”.

 “Coloana Infinita” nu s-a materializat insa in metal nici in Parcul Central din New York, sub forma unui bloc de locuinte, asa cum il visase Brancusi in 1926, si nici ca un zgarie-nori din otel inoxidabil, inalt de 400 de metri la Chicago (1939). Au ramas doar in stadiul de proiect “Coloana Infinita” pe care artistul intentiona s-o ridice in 1930 in capitala Romaniei, ca si coloana gigantica din otel inoxidabil slefuit, menita sa se ridice in 1956 pe malul lacului Michigan, ca “una din minunile lumii”.

Nu s-au elucidat nici pana in prezent cauzele care l-au impiedicat pe Brancusi sa realizeze in 1938 un alt proiect arhitectural al sau – “Templul Meditatiei”, din Indore, in India. Un lucru este cert: Brancusi a dus pana la capat un singur proiect de for public - ansamblul de la Targu-Jiu, cunoscut si admirat in intreaga lume. Ridicat in judetul natal al sculptorului, ansamblul este socotit una din realizarile sculpturale majore ale secolului XX, “singura sculptura a timpurilor moderne care poate fi comparata cu marile monumente ale Egiptului, ale Greciei sau ale Renasterii”.

Pe malul Jiului, in parcul orasului, se afla o masa rotunda din piatra, inconjurata de douasprezece scaune rotunde – “Masa Tacerii”. O alee marginita de treizeci de scaune patrate din piatra duce la “Poarta Sarutului”, facuta din piatra, incadrata de doua banci din piatra si aflata in apropierea intrarii in parc. Pornind pe Calea Eroilor, vizitatorul trece pe langa Biserica Sfintii Apostoli si apoi zareste silueta “Coloanei Infinite”, monumentala, facuta din fonta si otel. Frumusetea-i impresionanta ti se dezvaluie doar cand ii stai alaturi. Tema “Coloanei Infinite” l-a obsedat de mult pe sculptor, care a cioplit-o mai intai in lemn.

Este o structura speciala care se deosebeste de coloanele clasice cu soclu si capitel, intrucat ea nu are nici inceput si nici sfarsit. Este alcatuita dintr-o succesiune nesfarsita de module identice (trunchiuri de piramida unite prin baza mare), cu semimodule la capete. In imaginile atelierelor din Impasse Ronsin, fotografiate de Brancusi intre 1917 si sfarsitul anilor 20, apar coloane din stejar sau plop, cu doua, trei, sase sau noua module, a caror inaltime variaza intre 1,3 si 7,17 metri.

Cand Brancusi a vizitat pentru prima oara New-York-ul, in 1926, arhitectura orasului i-a dat senzatia unei “arte poetice noi si marete”. L-a perceput ca pe atelierul sau la scara mare si a simtit nevoia imperioasa sa realizeze coloane avand dimensiuni cu adevarat ambitioase. Acest vis nutrit indelung l-a infaptuit doar in Gorjul sau natal. Dupa parerea artistului, “Coloana” de la Targu-Jiu a atins un caracter de perfectiune definitiv. Brancusi a hotarit ca la Targu-Jiu o “Coloana Infinita” de mari dimensiuni era cel mai potrivit monument pentru comemorarea eroilor cazuti in razboi.

A avut sansa sa primeasca acordul neconditionat al comanditarei. Aretia Tatarescu i-a acordat deplina libertate de actiune si l-a ajutat sa obtina sprijinul financiar necesar. Se cuvine relevat faptul ca initiativa Aretiei a fost sustinuta de sotul ei, Gheorghe Tatarescu, prim ministru in cabinetul liberal, in perioada 5 ianuarie 1934 - 28 decembrie 1937.

Perioada in care s-a elaborat si realizat monumentul coincide in mare cu durata guvernarii liberale, o perioada de inflorire economica, prosperitate si creativitate. Brancusi a mai cerut si ca de toate aspectele tehnice ale realizarii monumentului sa se ocupe o persoana in care avea deplina incredere: Stefan Georgescu-Gorjan. Acest tanar era inginer-sef si adjunct al directorului la Atelierele Centrale Petrosani din cadrul Societatii “Petrosani”.

Conducea biroul de proiectare, turnatoria si laboratoarele si cunostea foarte bine forta de munca de inalta calificare. Societatea “Petrosani” era o societate pe actiuni cu capital liberal, iar directorul general, inginerul Ioan Bujoiu, era un membru marcant al partidului liberal si ministru in cabinetul Tatarescu. La cererea premierului, societatea a fost de acord sa suporte costul executiei si montarii monumentului, precum si sa asigure personalul calificat.

Conducerea societatii i-a dat mana libera inginerului Gorjan sa supravegheze intreaga operatie. Oare de ce i-a acordat Brancusi incredere lui Gorjan? Acesta era fiul unui vechi prieten al sau din Gorj, care-l ajutase in tinerete. In 1902, ca absolvent de Belle-Arte, Brancusi realizase un bust in ghips al lui Ion Georgescu-Gorjan, in semn de afectiune. In decembrie 1934 si ianuarie 1935 Stefan l-a vizitat pe sculptor in atelierul sau parizian si au stat mult de “taina”, ca doi olteni...

Sculptorul a constatat cu placere ca tanarul inginer imbina temeinica pregatire profesionala cu buna cunoastere a limbilor straine si cu aplecarea spre filosofie, istorie, literatura si arta. Tanarul inginer era constient de genialitatea sculptorului si a reusit sa-i intuiasca intentiile cu privire la “Coloana Infinita”. A oferit o solutie tehnica la problema pusa de construirea unei structuri din metal de mari dimensiuni: traga pe stalp, suprapunandu-se ca niste margele uriase, goale in interior, «elementele» spatiale identice ale coloanei. Perfecta suprapunere a acestor “elemente” avea sa asigure impresia de continuitate.

Coloana va parea ca tasneste ca o tulpina, avantandu-se spre infinit. Aceasta conceptie tehnica s-a bucurat de aprobarea artistului, care l-a invitat pe inginer sa-l secondeze in realizarea proiectului pentru Targu-Jiu. Data nasterii conceptiei tehnice este consemnata pe catalogul daruit de artist viitorului sau asistent tehnic: 7 ianuarie 1935.

Sculptorul si inginerul s-au mai intalnit la Paris in decembrie 1936 si mai 1937, pentru a discuta diverse detalii. Brancusi a precizat ca la turnarea modulelor ( pe care le numea “elemente” sau “margele”) se va folosi fonta, pe care o socotea cea mai rezistenta. Metalizarea cu alama urma sa asigure un aspect galben-auriu. In iunie 1937, Brancusi a sosit la Bucuresti si a luat legatura cu conducerea Societatii “Petrosani” pentru a discuta probleme financiare si organizatorice.

A mers la Poiana-Gorj si a stat la familia Tatarescu, apoi a vizitat Targu-Jiul cu Aretia, pentru a alege amplasamentele. Ansamblul avea sa cuprinda in final: “Masa Tacerii”, in apropierea podului de peste Jiu, unde locuitorii orasului isi aparasera urbea in fata dusmanului in octombrie 1916, “Poarta Sarutului”, aproape de intrarea in parcul municipal, si “Coloana Infinita”, pe un tapsan, la rasarit, avand muntii Parang in fundal.

La sfarsitul lui iulie, Brancusi si Gorjan s-au intalnit la Targu-Jiu si au vizitat locul ales de artist pentru “Coloana” sa. Gorjan a fotografiat respectivul teren. Pe mica fotografie Brancusi a schitat silueta unei coloane cu douasprezece module, un rond, alei si cativa plopi. Le-a desenat cu ajutorul stiloului inginerului, cu penita cam boanta si cerneala albastra.

Desenul facut de Brancusi este giuvaerul colectiei Gorjan… In tot cursul lunii august 1937, Brancusi a locuit la Petrosani, in casa lui Gorjan. Timp de doua saptamani, artistul si inginerul s-au straduit sa stabileasca dimensiunile monumentului, punand de acord viziunea artistica a sculptorului cu posibilitatile tehnice si limitele financiare. Brancusi cerea sa se respecte legea armoniei plastice, in privinta dimensiunilor unui “element” (asa numea el modulul).

Proportia intre latura mica, latura mare si inaltimea unui modul trebuia sa fie de (1) : (2) : (4). Zile si nopti de nesfarsite discutii, calcule si schite au dus in cele din urma la alegerea dimensiunilor ideale: (450 mm) : (900 mm) : (1800 mm). Coloana urma sa aiba cincisprezece module intregi si doua semimodule, respectand o asa-numita formula de suplete: 1+15+1/2. Semimodulul de jos se continua la baza cu o prisma patrata, asemenea unora din coloanele de lemn. Inaltimea intregii coloane urma sa fie de 29,35 metri.

La mijlocul lunii august, Brancusi a inceput ciobombate, realizate de tamplarii de modele de la Atelierele Centrale “Petrosani”. In paralel, la biroul de proiectare se definitiva planul miezului din otel al “Coloanei”. Inginerul Nicolae Hasnas a efectuat calculele de detalii, sub supravegherea inginerului Gorjan, iar Gavrila Somlo, cel mai bun proiectant al Atelierelor, a realizat desenele de executie.

Inginerul Gorjan relata ca sculptorul a cioplit cu migala o fateta a modulului, smulgand lemnului, cu rabdare, “fibra dupa fibra, talas dupa talas, prisosul, invelisul de crisalida care ascunde suprafetele cautate, asteptate.” Oficia “ca un sacerdot, ca un initiat”. In final, a obtinut o curbura abia perceptibila a suprafetei, in contrast cu curbura accentuata a modulului brut. Celelalte fatete au fost definitivate de exceptionalul tamplar de modele Carol Flisek.

La sfarsitul lui august, Brancusi a fost rechemat in Franta. Modulul de turnatorie a fost gata la 1 septembrie, la fel ca si planul miezului. Intrucat artistul a revenit abia la inceputul lui noiembrie, intreaga raspundere a lucrarii i-a revenit inginerului Gorjan. Inginerul s-a ingrijit ca laminatele din otel sa fie livrate in timp record de otelaria de la Resita. In sectia de structuri metalice, o echipa priceputa, condusa de neintrecutul mester Ion Romosan, a confectionat stalpul central.

Acesta a fost proiectat din trei tronsoane, pentru a putea fi transportat pe defileul sinuos al Jiului, de la Petrosani la Targu-Jiu. Sudura electrica a fost efectuata de mesterul Victor Borodi, cel mai bun sudor din Valea Jiului. Pentru a proteja stalpul impotriva coroziunii, s-au aplicat doua straturi de vopsea de miniu de plumb, in atelier.

Turnarea modulelor in turnatorie a fost executata de echipa condusa de Emeric Szabo si Gheorghe Anastasiu. S-a efectuat si un montaj de proba in atelier, iar modulelor li s-au stantat numere de ordine, pentru o corecta montare pe santier. S-au facut si metalizari de proba cu alama, folosindu-se un pistol de metalizare special. La Targu-Jiu, in octombrie, echipa condusa de mesterul Augustin Perini a executat fundatia.

Firma Wildmann, din Brasov, a prestat servicii gratuit. Groapa de fundatie avea forma unui trunchi de piramida, cu baza mare un patrat cu latura de 4,5 metri si adancimea 5 metri. S-au turnat 75 de metri cubi de beton (165 tone). In blocul de beton s-a incastrat o structura speciala - o capra in cruce de trei metri - ancorata de baza blocului cu buloane de scelement de doi metri. Schela, de 35 de metri inaltime, s-a inaltat treptat. A fost pastrata pana vara urmatoare, cand s-a executat metalizarea in prezenta lui Brancusi.

Inginerul Gorjan a fotografiat principalele momente ale construirii monumentului. Fotografiile sale, impreuna cu cele luate de unii lucratori, se constituie intr-un adevarat “film”. Din fotografii se vede ca structura tronsonului superior al stalpului este mai simpla decat a celorlalte doua, supuse la solicitari mai mari. Se prezinta si organizarea de santier: care trase de boi sau cai aduc pietris sau o cisterna cu apa. O locomobila incalzeste aburul, un motor electric este cuplat printr-o curea. In unele fotografii se vede portalul din lemn cu un palan manual suspendat, folosit la descarcarea modulelor aduse de la Petrosani cu autocamionul.

In fotografii apar si autocamioane, dovedind ca acestea au fost mijloacele de transport folosite pentru componentele din otel si fonta ale monumentului, cu o greutate apreciabila. Ingeniosul dispozitiv folosit pentru tragerea modulelor pe stalp este de asemenea vizibil: o bratara stransa cu buloane de modul, patru inele si doua perechi de tije rigide.

“Filmul” incepe cu imaginea locului ales pentru viitorul monument. Urmatoarea imagine este desenul facut de Brancusi. Vin apoi fotografiile realizate la Petrosani: modulul brut si montajul de proba. La Targu-Jiu se ilustreaza principalele momente ale inaltarii constructiei. Se vede tronsonul inferior la sol, apoi in curs de ridicare. Sunt urmariti betonistii in actiune.

O fotografie prezinta aplicarea celui de al treilea strat de miniu de plumb pe stalp. Se mai poate vedea si felul in care se aplica chitul metalic de etansare la rosturile dintre module, precum si fixarea modulelor de miez cu ajutorul unor pene metalice subtiri. Tronsoanele stalpului s-au ridicat cu ajutorul unor cricuri si a unor scripeti. Au fost sudate intre ele de catre mesterul Borodi, care nu apare insa in imagini.

Principalele “personaje” in film sunt mesterul Francisc Hering, care a supravegheat operatiile de montare, si mesterul Augustin Perini, care a avut in grija fundatia si schela. Inginerul Gorjan, care facea fotografiile, nu apare in imagini. Brancusi poate fi vazut din spate, in doar doua imagini.

Iata care a fost succesiunea operatiilor:
• incastrarea caprei in cruce.
• prinderea tronsonului inferior de structura incastrata.
• tragerea semimodulului de jos pe stalp; portiunea prismatica de la baza se plaseaza pe cadrul metalic patrat, sustinut de aripioarele caprei in cruce.
• tragerea modulelor I-III pe tronsonul inferior.
• ridicarea tronsonului median si sudarea de cel inferior.
• tragerea modulelor IV-IX pe tronsonul median.
• ridicarea tronsonului superior si sudarea de cel median.
• tragerea pe tronsonul superior a modulelor X-XV si a semimodulului de sus.
• fixarea capacului pe semimodulul de sus.

Intreaga operatie s-a incheiat la mijlocul lunii noiembrie. A durat in total trei luni si nu au fost accidente. Inginerul Gorjan l-a tinut in permanenta la curent pe Brancusi cu mersul lucrarii, prin scrisori. Acest adevarat “jurnal de bord”, pastrat intr-o arhiva din Paris, ar putea furniza informatii pretioase cercetatorilor. La inceputul lui noiembrie, artistul a venit sa supravegheze montarea modulelor II si III, apoi a trebuit sa plece in India.

A revenit in iunie 1938 si a supravegheat operatia de metalizare cu alama, executata de o firma din Bucuresti, filiala unei intreprinderi elvetiene. Intregul ansamblu a fost inaugurat in octombrie 1938. Exista controverse cu privire la prezenta artistului la festivitati. Inginerul Gorjan era plecat din tara la acea data. Brancusi a parasit tara pentru totdeauna, in 1938.

Lasa in urma in patria sa o comoara nepretuita - unica sa lucrare de for public. Visul sau, coloana facuta sa sprijine bolta cereasca, prinsese viata in otel si fonta, multumita stradaniei unei echipe de specialisti care s-au devotat operei, sub conducerea unui tanar inginer.

 Cronologia realizarii Coloanei Infinite
Faza preliminara 1934 - Paris.
Brancusi este invitat sa ridice la Targu-Jiu un monument in cinstea eroilor gorjeni. Milita Petrascu (eleva sculptorului intre 1919 si 1923) ii sugerase ideea Aretiei Tatarescu, presedinta Ligii Nationale a Femeilor Gorjene si sotia primului-ministru Gheorghe Tatarescu

1935 - Paris - 7 ianuarie. Brancusi discuta cu inginerul Stefan Georgescu-Gorjan, fiul unui bun prieten din tinerete, despre comanda primita. Acesta ii propune solutii tehnice pentru o coloana de mari dimensiuni, este invitat sa colaboreze cu artistul si accepta.

11 februarie. Brancusi isi da consimtamantul de principiu intr-o scrisoare catre Milita Petrascu. In perioada 1935-1936 poarta corespondenta cu doamna Tatarescu pentru perfectarea detaliilor si realizeaza macheta “Portii Sarutului”. Inginerul se documenteaza intens.

1936 - Paris - 7 decembrie. Artistul si inginerul aleg materialele pentru module (fonta acoperita cu strat de alama, pulverizat la cald). Se discuta posibilitatea executarii lucrarii la Atelierele Centrale Petrosani, unde Gorjan, ca inginer sef, poate supraveghea personal operatiile de proiectare, turnare si prelucrare a modulelor, ca si confectionarea stalpului.

1937 - Paris - luna mai. Noi discutii, legate de detalii tehnice.
1937 - Romania - iunie, iulie. Brancusi contacteaza la Bucuresti conducerea Societatii Petrosani si stabileste detaliile financiare si organizatorice. La Poiana-Gorj locuieste la familia Tatarescu si discuta cu comitetul Ligii. La Targu-Jiu alege amplasamentul pentru “Coloana” si “Portal” si incepe lucrul la “Portal”.

Stabilirea dimensiunii viitoarei Coloane (1937) . Targu-Jiu - sfarsit de iulie. Brancusi si Gorjan inspecteaza locul amplasarii Coloanei (fostul targ de vite din estul orasului, numit de Brancusi “Targul Fanului”). Gorjan fotografiaza locul..
Petrosani – 1-14 august. Gazduit in locuinta inginerului, Brancusi schiteaza silueta “Coloanei” si a unui parculet pe fotografia locului. Nenumaratele incercari de stabilire a dimensiunilor unui modul si a inaltimii totale tin seama de posibilitatile financiare, de cerintele tehnicii si de viziunea artistica a sculptorului. Schitele si calculele sumare realizate de ing. Gorjan se definitiveaza la atelierul de proiectare de catre ing. Hasnas.

Solutia aleasa este: “1/2+15+1/2“; modul cu latura mica 450 mm, latura mare 900 mm, inaltimea 1800 mm (perfecta incadrare in formula (1):(2):(4) a armoniei plastice), inaltimea totala 29,35 m.

Constructia propriu-zisa a Coloanei (1937) Petrosani – 15-31 august. In Atelierele Centrale, in atelierul de tamplarie de modele, se confectioneaza un modul brut din lemn de tei, cu suprafete laterale foarte bombate, conform indicatiilor sculptorului. Acesta ciopleste cu migala o fata, dandu-i o curbura abia perceptibila. Celelalte 3 fete le ciopleste tamplarul artist Carol Flisek. Se aplica lac rosu, se confectioneaza cutia de miez, armatura si un sasiu special. Se fac modelele pentru semimodule. (Modulul cioplit de Brancusi a disparut. Imaginea modulului brut se pastreaza intr-o fotografie realizata de ing. Gorjan).

La biroul de proiectare ing. Nicolae Hasnas realizeaza calcule de detaliu, proiectantul Gavrila Somlo face desenele de executie. Operatiile sunt verificate de ing. Gorjan. Acesta comanda profile si table de otel (St 3711) la Resita. Cabinetul primului-ministru urgenteaza executarea comenzii. La sfarsitul lunii Brancusi pleaca la Bucuresti si apoi in Franta, lasand intreaga raspundere a lucrarii pe seama inginerului Gorjan.

Petrosani - 1 septembrie. Se termina modulul de turnatorie si proiectul stalpului de sustinere.
Paris - 2 septembrie. Brancusi ii scrie inginerului sa faca urgent fundatia (trebuie insa realizata mai intai structura metalica).
Petrosani - septembrie. La turnatorie incepe turnarea modulelor, care pune mari probleme. Cu materialele sosite de la Resita, la sectia de constructii metalice se executa stalpul de sustinere, sub conducerea mesterului Ion Romosan. Miezul, proiectat in trei tronsoane, pentru transport pe defileul sinuos al Jiului, se acopera in atelier cu doua straturi anticorozive de miniu de plumb.

Paris - 18 septembrie. Brancusi ii telegrafiaza inginerului ca metalizarea trebuie sa fie galbena.
Petrosani - 12 octombrie. Inginerul ii scrie sculptorului ca sunt gata 10 module si jumatate. Fundatia se executa la Targu-Jiu, de o echipa din Petrosani. S-a expediat deja structura metalica. Sunt mari probleme cu metalizarea.
Paris - 15 octombrie. Brancusi ii scrie inginerului, recomandand beton de calitate si metalizare galbena.
Petrosani - 18 octombrie. Inginerul il informeaza pe Brancusi despre dificultatile intampinate la fundatie (20 de zile de ploaie). Au fost mari probleme la transportul primului tronson. Sunt gata 13 module si jumatate, suprafetele plan-paralele ale modulelor se raboteaza cu grija si modulele se vor fixa de stalp cu pene. S-a renuntat la ideea unui colier de sudura, din cauza oscilatiilor vantului.

Petrosani - octombrie. Montajul de proba al modulelor se realizeaza in sectia de constructii metalice. Se ajusteaza modulele, unul cate unul, pentru imbinare perfecta, se stanteaza numere de ordine. Inginerul fotografiaza operatia: se vad aripioarele “caprei in cruce” si cadrul-suport de otel. Coloana Infinita, este o sculptura monumentala a lui Constantin Brancusi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Targu Jiu, compus din Coloana Infinita, Poarta Sarutuluisi Masa Tacerii concepute si executate de sculptorul roman.
 
Continuare pe Internet »
Istoria coloanei infiniteIstoria leului romanesc
Leul există ca monedă din 1867. La 19 ianuarie 1881 începea să circule din mână-n mână prima bancnotă românească, cea de 20 de lei. După toate estimările, leul îşi trăieşte
Istoria coloanei infiniteCateva descoperiri care schimba istoria
Iubitorii de istorie au observat, cu siguranta, ca în ultimii ani, gratie noilor tehnologii dis­ponibile, aceasta frumoasa stiinta a cunoscut un avânt remarcabil, încât tot ce luam pâna acum de
Comentarii
 

    Articolul "Istoria coloanei infinite" nu are niciun comentariu

Adauga comentariu
 

Cele mai citite

Istoria coloanei infiniteCum au reuşit o mână de greci să-i învingă pe perşi la Marathon

Bătălia de la Marathon, din 490 î.Hr., a fost un episod hotărâtor din cadrul Războaielor medice, fiind prima dată când perşiisunt înfrânţi decisiv într-o bătălie deschisă. Bătălia de la Marathon a marcat sfârşitul primei invazii a perşilor în Grecia, aceştia

20659 vizualizari

Istoria coloanei infinite Petre Țuțea – Cuvântul care zidește

A fost numit „ţăranul imperial“ sau „Socrate al românilor“. Viaţa i-a rezervat doar celebritatea postumă, una greu de imaginat pentru cineva care şi-a petrecut cea mai parte a vieţii în închisoare sau într-o teribilă sărăcie, la marginea societăţii. Realizat de

17512 vizualizari

Istoria coloanei infiniteOameni cu bani i-au violat fiica de 4 ani si au scapat. Povestea tatalui care i-a ucis pe ticalosi

Povestea lui Drasius Kedys din Lituania a cutremurat o lume intreaga. A luptat mai bine de un an pentru a-i face dreptate fetitei lui, batjocorita de un judecator, un politician si un al treilea individ din lumea buna! Cand nu

9745 vizualizari

Istoria coloanei infiniteFilmul „Metropolis” şi simbolurile masonice

„Metropolis” este un film celebru realizat în 1927, de către Fritz Lang, care s-a aflat în topul preferinţelor lui Adolf Hitler. Mulţi ar putea crede că nu este un film de actualitate, dar „Metropolis” prezintă o societate supraindustrializată, în

8648 vizualizari

Istoria coloanei infiniteTudor Gheorghe - Cantec pentru mama

Care copil care isi iubeste mama , nu doreste sa faca pentru ea macar in jumatate din cate a facut ea pentru el ? Din pacate , multi dintre noi realizam cat de pretioasa este mama , abia dupa ce

8619 vizualizari

Istoria coloanei infiniteNineteen Eighty-Four (1984)

1984 este un film britanic științifico-fantastic în regia lui Michael Radford, bazat pe romanul cu același nume a lui George Orwell. Filmul îi are în rolurile principale pe Richard Burton și John Hurt. În 1984, lumea este divizată în trei părți: Oceania,

8064 vizualizari

Istoria coloanei infiniteGasland

Chevron va începe extracţia gazului de şist in Romania folosind o metoda (fisurare hidraulică) ce polueaza panza de apa freatica. Bulgaria a oprit de curând inițiativa corporației din cauza protestelor legate de riscurile de mediu. De asemenea, Franta a interzis

8000 vizualizari

Istoria coloanei infiniteIstoria coloanei infinite

In anul 1934, sculptorul Constantin Brancusi a fost invitat sa ridice un monument intru cinstirea faptelor eroice ale gorjenilor si, cu deosebire, a rezistentei populatiei orasului Targu-Jiu, din timpul primului razboi mondial. Artistul dorise dintotdeauna “sa faca ceva pentru tara”, asa

7512 vizualizari

Istoria coloanei infiniteFerma Animalelor

Imediat după amăgirile din 1989 pe postul de televiziune încă naţional al TVR a rulat şi la noi, după 35 de ani de la premieră, un film care ne-a lăsat cu gura căscată şi la propriu şi la figurat, este

7406 vizualizari

Istoria coloanei infinite Misterele trecutului omenirii

Stiinta ne prezinta o istorie in care umanitatea a pornit de la primitivism si a progresat incet si sigur. Cele mai multe artefacte descoperite in diverse situri sustin aceasta teorie liniara. Exista totusi multe artefacte iesite din comun, care contrazic aceasta

7387 vizualizari