Web Analytics

★★★★★

Fenomenul de la Maglavit - video

Multă lume s-a întrebat atunci, la 1935, şi se mai întreabă şi acum dacă Petrache Lupu este un sfânt sau nu. Despre el au scris mulţi, unii de bine, alţii de rău. Părintele Dumitru Stăniloaie vedea cu ochi buni „teofaniile” sale (arătările lui Dumnezeu), în timp ce un autor precum Mihail Urzică era pornit împotriva sa şi a minunilor înfăptuite de acesta. Dar cine a fost oare Petrache Lupu? Într-o vineri, la 31 mai 1935, ciobanul Petre era pe câmp cu oile. Gângav şi surd din naştere, Petrache, cum era numit feciorul sărac, era de o curăţenie sufletească foarte mare.

Poate de aceea în acea zi i s-a arătat Dumnezeu sub înfăţişarea unui bătrân îmbrăcat în alb, „Moşul”, cum i-a spus el ulterior. Stând lângă o salcie, „Moşul” i-a spus că oamenii trebuie să se pocăiască, altfel vor avea de pătimit... Acest mesaj trebuia să îl spună ciobanul preotului satului, care ...
... urma să cheme lumea la credinţă adevărată şi la fapte bune. Tânărul a fost uimit de prezenţa misterioasă, dar n-a îndrăznit să spună nimic. Cine l-ar fi crezut pe el? A doua vineri, Domnul i s-a arătat din nou cu acelaşi mesaj.

În zadar, căci tânărul nu a găsit curajul să Îi împlinească vrerea. Iar când în a treia vineri consecutiv şi-a făcut apariţia Dumnezeu, ciobanii prezenţi spun că l-au auzit pe băiat vorbind cu o voce nevăzută şi că la sfârşit a fost trântit la pământ. Petrache a mărturisit mai apoi că a fost o mică pedeapsă pentru neascultarea de a comunica preotului cele spuse de „Moş”. Din acel moment, viaţa lui Petrache Lupu s-a schimbat, dar şi cea a localităţii sale, întrucât a început să propovăduiască oamenilor întoarcerea la Dumnezeu. Biserica este circumspectă Mulţi se îndreptau, se lăsau de păcate, dar veneau şi foarte mulţi bolnavi care au spus că s-au vindecat după ce l-au atins pe ciobanul-profet. Ziarele vremii sunt pline de reportaje de la faţa locului. Unele sunt pro, altele contra, înfierând activitatea umilului cioban din Maglavit, ba acuzând autorităţile şi Biserica, pe motiv că ar profita de fenomen pentru a strânge bani.

S-a spus chiar că banii donaţi plecau în saci la gară, iar pe drumul de fier ajungeau în vistieria armatei, care era de fapt în război, şi aşa au fost, chipurile, ajutaţi soldaţii la un moment dat, când nu mai avea statul fonduri pentru ei. Oamenii îi spuneau deja „Sfântul de la Maglavit”, dar cât de sfânt este sau nu, asta nu putem şti cu adevărat. Nici mai-marii Bisericii noastre nu se pronunţă, şi nici nu există un dosar de canonizare, aşa cum se procedează atunci când se doreşte trecerea în calendar a unui om deja recunoscut de popor ca sfânt şi ale cărui fapte ar dovedi sfinţenia. Vremea trebuie să hotărască dacă există condiţiile de canonizare.

Pe front, alături de soldaţi
Cert este că omul nu avea niciun interes material, iar banii donaţi de credincioşi nu mergeau în buzunarele sale. Petrache nu a vrut decât să ridice acolo o mănăstire, ce nu a putut fi finalizată în timpul vieţii sale din lipsa resurselor financiare. În plus, şarlatan spiritual nu poate fi numit, deoarece el însuşi s-a vindecat de muţenie graţie Celui de Sus. Ciobanul-profet a convins pe mulţi de adevărul celor povestite de el după ce a venit în sat şi a vorbit clar despre tot ce i s-a întâmplat, despre porunca lui Dumnezeu. Un fel de Moise, l-au numit unii. Tot presa vremii este cea care a consemnat vizitele unor personalităţi la Maglavit. A fost acolo ierarhul locului de atunci, patriarhul Miron Cristea, care scria frumos despre el într-o revistă bisericească, iar Regele Mihai i-a botezat fiul, în timp ce mareşalul Ion Antonescu l-a dus pe front ca să îmbărbăteze soldaţii în război.

Nu s-au găsit moaşte
Comuniştii au interzis pelerinajele la Maglavit, iar pe Petrache l-a cercetat Securitatea de multe ori, a fost şi închis o vreme şi se spune că în temniţă era foarte tăcut, se ruga mult în taină, cu faţa la perete. A murit în 1994, trupul fiindu-i îngropat în cimitirul satului. Zilele trecute a fost reînhumat lângă peretele bisericii din mănăstirea de la Maglavit. Nu s-au găsit moaşte, aşa cum credeau mulţi oameni. Petrache Lupu a fost căsătorit de două ori şi a avut un băiat, Mihai. Prima întâlnire cu Dumnezeu Petrache Lupu a povestit astfel prima lui întâlnire cu Dumnezeu: „La buturugi, când l-am văzut, m-am îngrozit de frică. El mi-a zis: - Să nu-ţi fie frică! Am să-ţi dau curaj şi-am să-ţi spun o vorbă. - Bine, «Moşule», spune. - Să te duci să spui la lume, cu cine te-ntâlneşti pe cale, să-i spui: Dacă nu ne pocăim, dacă nu ţinem sărbătorile, dacă nu ne ducem la biserică să ne rugăm la Dumnezeu de sănătate, dacă nu ţinem posturile, dacă nu ne ducem la popă... atunci foc, atunci ne rupe muncile noastre, fraţilor!... Să nu mai facem fapte rele, să nu mai râdem de fraţii noştri, să ne unim cu toţii la faptele bune, să nu mai arunce nimeni copiii pe la gropi... şi să nu ne mai duşmănim (...) Nimeni să nu fure, să nu pună foc, să nu ia dreptul altuia! Să ne unim cu toate neamurile noastre! Să facem fapte bune, că de nu - moarte, că de nu - foc! (...) Ne ia tot, ne canoneşte fără muncă şi toată Rumânia nu e nimic... E rău, fraţilor, de noi toţi, dacă nu ne pocăim, cu vorba care m-a trimis pe mine «Moşul», şi n-ai cu ce ţine nimic: nici bou, nici cal, nici oaie, nici porc, nici pasăre, nici nimic. A venit un nor pătrat, a dispărut în el şi nu l-am mai văzut. Şi-am plecat la oi”.

Contestat de oamenii de stiinta
Spre deosebire de fostul sau tovaras de guvernare Argetoianu, N. Iorga trateaza cu sarcasm Maglavitul intr-un editorial aparut pe 16 octombrie 1935 in "Neamul Romanesc": "De ce nu se deschid oare portile tuturor caselor de nebuni din Romania, unde sunt atatia oameni buni, religiosi si care au viziuni inca mai curioase decat a <>, care cere insistent sa i se puie un scaun in altar, pana ce preotul satului se lasa convins sa nu mai ingaduie pe stapanul Cerurilor sa ramaie in picioare?" O comisie medicala descinsese in septembrie 1935 la Maglavit, prilej pentru C. Cristobald sa relateze in "Zorile": Azi a sosit in localitate, insotit de un stat major de medici, cunoscutul savant neurolog, profesor dr. Gheorghe Marinescu, insarcinat de Ministerul Sanatatii sa faca cercetari la fata locului si sa supuie la un examen fiziologico-psihologic pe Petrache Lupu...

Cand comisia s-a apropiat de locul unde predica Petrache Lupu, peste 50.000 de oameni, condusi de mai multi preoti, printre care si preotul Ouatu, de la biserica Ghencea din Capitala, au tabarat cu ciomege si furci, cerand indepartarea doctorilor de Maglavit. (...) Tribuna in care izbutisera medicii sa se retraga in consult cu Petrache Lupu a fost luata cu asalt. Profesorul Marinescu a fost la doi pasi sa fie linsat. El a fost salvat de interventia ciobanului, care l-a obligat insa pe profesor sa tina un discurs multimii, careia sa-i spuna ca si el crede in minune si ca Petrache nu e nebun. Profesorul s-a executat si a dat mana cu ciobanul in vazul tuturor." Acelasi numar din "Zorile" reproduce si parerea, senina si temperata, formulata de neurolog: "Pentru mine nu e nici o indoiala ca Petrache Lupu e un om de perfecta buna credinta, e un halucinat... Nu cred ca el reprezinta realmente un pericol pentru masele lipsite de cultura. (...) Discutia in jurul <> de la Maglavit conduce fatal la aceea a posibilitatii sau imposibilitatii miracolelor, iar oamenii de stiinta si reprezentantii clerului, pornind de la premise diferite, nu se vor intelege niciodata asupra acestui punct."

Circa 15 ani mai tarziu, psihologul clujean Nicolae Margineanu va imparti pentru un timp cu Petrache Lupu celula din subsolul fostului Minister de Interne, devenit ulterior sediul comitetului central al partidului totalitar. Si lui Nicolae Margineanu, Petrache Lupu i-a lasat impresia unui om de o desavarsita candoare sufleteasca. Spre deosebire de psiholog, care a ispasit nenumarati ani de inchisoare, Petrache Lupu a fost eliberat dupa cateva luni. Se adevereau astfel previziunile cuprinse intr-un horoscop al ciobanului tiparit in anul 1936 in revista "Vremea", pe o pagina intreaga, de un anonim care preciza ca nu este crestin. Autorul spunea ca Petrache Lupu va trece prin multe incercari - atunci, in 1936, era in culmea gloriei -, va fi chiar privat de libertate, insa va scapa din toate si va trai mult. A trait 87 de ani.

Prin anii '70 s-au dus la Maglavit doi ziaristi de la "Magazin istoric" sa-l ispiteasca, insa n-au smuls nici un fel de retractare de la "pasnicul cooperator". Ultimul ziarist care l-a abordat, tot fara succes, in regimul trecut, a fost Ovidiu Ioanitoaia de la "Flacara" lui Adrian Paunescu. Apreciat la nivel inalt Lui Petrache Lupu i-a botezat Regele un copil, iar maresalul Antonescu l-a dus cu avionul pe front sa le vorbeasca soldatilor, prilej cu care a prevestit infrangerea Germaniei. Mitropolitul Nicolae Balan l-a introdus in Sf. Altar prin Usile Imparatesti, gest necanonic, prerogativa aceasta fiind rezervata exclusiv episcopilor si Suveranului uns de Biserica.

Intr-o carte aparuta in 1940, "Minuni si false minuni", arhitectul Mihai Urzica a respins teofaniile ciobanului de la Maglavit, deopotriva cu "viziunea" viitoarei maici Veronica de la Vladimiresti din 1936, pe care parintele Arsenie Papacioc a calificat-o textual de impostoare. In 1957, fiul presedintelui Duminica al nou-infiintatei gospodarii colective din Maglavit a pus pe foc toate icoanele adunate pentru manastirea preconizata in locul zis "La Buturugi". Tanarul Duminica si-a pierdut vederea pe loc, faptul a produs consternare si satisfactie la Maglavit, iar dregatorii comunisti l-au dus pe autorul sacrilegiului cu avionul in URSS, unde a fost operat de celebrul oftalmolog Filatov.

 
articole asemanatoare
Nu am gasit articole asemanatoare
Comentarii
Acest articol nu are niciun comentariu
adauga comentariu
bifeaza casuta antispam