Web Analytics

Corneliu Coposu, autoportret - video

La sfârșitul războiului, Corneliu Coposu era un tânăr rotofei care lucra direct cu marele lider țărănist Iuliu Maniu. Avea figura unui luptător de categorie grea.

Când românii l-au revăzut după 1989, Corneliu Coposu era un bătrân subțire ca un fum, suda țigară de la țigară și se retrăsese într-o morală înaltă, la care prea puțini au reușit să se ridice vreodată.

Coposu a fost personajul cel mai demonizat în presa post-comunistă, care îl făcea moșier venit să-și revendice proprietățile (n-avea), acuzându-l că a stat în Occident și a băut cafeluțe la Paris, unde a mâncat cornulețe croissant (ăsta era nivelul la care se discuta).

Coposu petrecuse însă șaptesprezece ani la pușcărie – de unde a ieșit cu și mai mare credință în Dumnezeu, în ideea monarhiei, în gândul că oamenii pot fi buni și că și propriii torționari pot fi iertați, cum au fost iertați de Iisus Hristos tâlharii de ...

... pe cruce.

Autoportretul lui Corneliu Coposu, așadar, omul care nu și-a pierdut speranța

Coposu despre viața lui
În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viața mea. Dacă această idee va triumfa și dacă ea este îmbrățișată de prietenii mei și de opinia pubică, apariția sau dispariția mea sunt secundare. Totul este să supraviețuiască o atitudine. Dacă aceasta va triumfa, dispariția mea nu mai e semnificativă.

Coposu despre modestie
Aș fi putut să mă așez pe o adunare de bani, am avut condiții, dar nu m-au interesat.Cred că sunt cel mai sărac om din România, neavând niciun metru pătrat de pământ, neavând nicio acțiune, nicio casă proprie și niciun fel de proprietate. Așa că nu o să am probleme testamentare pentru că nu am ce testa.

Coposu despre independența care îți îngăduie să fii obiectiv
Dezinteresul meu legat de onorurile și demnitățile publice și față de acumularea de avere îmi dă o independență care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii.

Coposu despre denigratorii lui
M-aș degrada intrând în polemici cu nemernicii și mișeii care și-au făcut din defăimarea mea o profesiune de credință.

Coposu despre libertate
Fiecare om este obligat să recunoască dreptul la libertate al celorlalți oameni.

Coposu despre blestemul României
Blestemul acestei țări este ca, peste 20-25 de ani, să fie condusă și pe dreapta, și pe stânga de același FSN!

Coposu despre corupție
Funcționarii înzestrați cu privilegii și demnități publice își depășesc propria misiune și procedează în mod abuziv, pentru că românii sunt prea toleranți, îngăduitori și buni.

Coposu despre destin
Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist, dar, dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate.

Coposu despre dictatura comunistă
Dictatura comunistă a inventat ceea ce societatea românească nu a cunoscut în trecut, complexul relei-credințe, dedublarea personalității. Această dedublare, care a fost operată încă pe copii, a continuat pe tinerii care învățau la școli și a culminat pe oamenii realizați, care au ocupat funcții publice. Una gândea omul și alta trebuia să vorbească. Într-un fel vorbea acasă, altfel la birou sau în societate. Practicarea îndelungată a acestui complex al relei-credințe a lăsat, desigur, urme.

Coposu despre calitățile de care are nevoie un om politic
Calitățile de căpetenie pe care le-aș cere eu unui om politic sunt: fermitate în concepții, iubire pentru adevăr și refuzul de a tranzacționa principii.

Coposu despre dragoste
Religia creștină este întemeiată pe dragoste. Din păcate, reprezintă virtutea cel mai puțin practicată de către români.

Coposu despre speranță
În anii de pușcărie, speranța mi-a fost cea mai de folos. Eu spun speranță și nu nădejde, pentru că sunt latinist.

Coposu despre suferință
Specialistul în bătaie era un ins de vreo sută de kilograme, un adevărat Goliat. Te apuca de păr și te izbea cu capul de ziduri, neeconomisind palmele, pumnii și mai ales călcarea în picioare. Erai bătut cu cearșaful ud. Cu saci de nisip peste piept. Cu ranga la tălpi, după ce ți se legau mâinile de glezne și ți se strecura o țeavă metalică printre membre, sprijinită de două mese. Așa erai strivit la rotisor. Loviturile se repercutau în toate vertebrele. Simțeai că ți se desprinde calota craniană. Uneori, loviturile erau date cu vâna de bou. Cumplită era electrocutarea în celule în care stăteai în apă. Mulți își încheiau perioada de anchetă fără dinți.

Coposu despre istoria românilor
Principala noastră tradiție istorică este revolta.

Coposu despre memorie
Nu putem lăsa să se aștearnă perdeaua uitării peste memoria noastră chinuită de suferință.

Coposu despre carte
O carte bună o citești cu teama de a nu frânge, la mijloc, gingășia unei impresii.

Coposu despre respect
N-am nicio considerație față de oamenii care se cred mai presus de Dumnezeu.

Coposu despre iertare
Cei care au ajuns să se degradeze până la a chinui pe semenul lor, fără niciun fel de justificare, și-au pierdut calitatea umană și ar fi o onoare pentru ei să păstrez împotriva lor sentimente de inamiciție.

Coposu despre mareșalul Antonescu
Mareșalul Antonescu era țâfnos, coleric și foarte veleitar.

Coposu despre guvernele marionete
Un guvern de marionete este un ansamblu de păpuși ministeriale, etichetate și manevrate din culisele politice.

Coposu despre cenzură
Cenzura este o condiție sine-qua-non a guvernării comuniste.

Coposu despre patriotism
Patriotismul este o dragoste discretă pentru țară, o disponibilitate de a-ți da oricând viața pentru ea și de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afișarea patriotismului este indecentă.

Coposu despre politică
Într-o țară civilizată, oamenii, indiferent de orientarea lor politică, trebuie să întrețină relații corecte, civilizate. Dușmănia între adversarii politici e o stupiditate.

Coposu despre firea noastră
Românul este fatalist și se teme de schimbare. Nu este obișnuit să riște pentru o viață mai bună.

 
articole asemanatoare
Comentarii
Acest articol nu are niciun comentariu
adauga comentariu
bifeaza casuta antispam