★★★★★

Constantin Tănase - video

Venit pe lume în 1880, viitorul mare actor a avut primul contact cu scena la Grădina "Pârjoala", unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu şi I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreună cu prietenii, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, scrie wikipendia.ro, reprezentaţiile s-au mutat în hambar şi chiar în poiată.

Prima experienţă profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiş condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol în Vaslui şi a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiţii. Pe mai departe, periplul său existenţial a fost destul de agitat. A fost respins la examenul medical la liceul militar din Iaşi, ulterior urmând, pentru o scurtă perioadă, cursurile liceului "Nicolae Bălcescu" din Brăila, la care a renunţat din lipsă de bani.

În ...
... oraşul de pe Dunăre s-a împrietenit cu învăţătorul şi scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Curseşti, Rahova, Adam renunţând pentru a preda în Belgia. Următorul post a fost la Hârşoveni, Poeneşti, unde învăţase poetul Alexandru Vlahuţă. Tănase şi-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica şi gimnastica pe primul loc.

Ajuns foarte repede un personaj iubit in localitate, atrage, din păcate, antipatia notarului şi a câtorva avocaţi locali care nu îi apreciau metodele, astfel încât Tănase este în cele din urmă dat afară. «Cetăţeanul simplu» - rolul care l-a consacrat Dupa efectuarea stagiului militar, s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică - absolvit în 1905.

A început să lucreze în teatru, iar în 1919 a pus bazele trupei de teatru «Cărăbuş» în Bucureşti, împreună cu care a creat o tradiţie de teatru de cabaret/revistă pe parcursul următorilor 20 de ani. În nota marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetăţeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicţie cu birocraţia aparatului de stat.

Personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră si bastonaş, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenţia cenzurii. Împreună cu "Cărăbuş" a făcut numeroase turnee prin ţară, şi cel puţin un turneu în Turcia. Tănase a jucat de asemenea şi la Paris. O sursă menţionează operele de caritate ale actorului – trei şcoli primare şi o biserică. La "Cărăbuş", Tănase a lansat carierele a numeroşi artişti, printre care Maria Tănase şi Horia Şerbănescu.

 Accident sau o mână criminală?...
Sfârşitul anului 1937 rămâne în memoria celor care au trecut pe Calea Victoriei şi a celor care au trăit acea perioadă drept anul celui mai mare incendiu din istoria revistei româneşti. Se apropia Crăciunul, rememorează revistamagazin, ro, lumea se pregătea de Revelionul anului 1938, iar teatrul „Cărăbuş" anunţa premiera revistei „Poftă bună la Tănase". Era zăpadă, era frig şi lupii ajunseseră la barierele Capitalei.

De la George Mihalache a rămas, imortalizată în cartea lui Aurel Storin, relatarea acestui eveniment care s-a petrecut chiar în timpul spectacolului reprezentat în sala Eforiei de pe bulevardul Elisabeta. Tocmai când îşi recita cupletul „Ei, ai vrea?", izbucneşte incendiul. „Dezorientat, Tănase îsi mută privirea de la incidentul cu pricina spre sală şi, străduindu-se cu vizibile eforturi, să-şi păstreze cumpătul, încerca să continue cupletul. Dar, pe neaşteptate, învăluit de un nor de fum, năvăli spre rampă Puiu Maximilian, actor şi co-autor al revistei.

Îmbrăcat într-un frac alb imaculat, cu faţa congestionată de spaimă, dar căutând să-şi păstreze calmul, el rosti fraza cutremurătoare: „- Evacuaţi, vă rog, teatrul. Arde scena!". Într-o atmosfera de panică, Tănase rămăsese pietrificat, cu mâinile atârnându-i pe lângă trup. Găsise totuşi puterea să strige de pe scenă „Nu vă alarmaţi, fraţilor, stingem noi focul..."

Nu l-a stins el, ci pompierii sosiţi în grabă ca la un spectacol sinistru. Artiştii dârdâiau pe stradă, trecătorii priveau uimiţi. Accident sau mână criminală? Nu se ştie cu siguranţă, dar având în vedere anii tulburi de atunci, se poate vorbi despre un incendiu provocat. Cu toate acestea, parcă pentru a demonstra dragostea populaţiei pentru artistul şi directorul „Cărăbuşului", la trei săptămâni de la incendiu, teatrul renaşte din cenuşă.

Oamenii au dat bani pe liste de subscripţii şi pe 14 ianuarie 1938 spectacolul „Poftă bună la Tănase!" se reia la sala Savoy. Cu toate acestea, în vara lui '38 se deschide ultima stagiune la „Cărăbuş", încheindu-se astfel şi istoria teatrului de revistă care a născut şi consacrat un gen frivol, dar atât de iubit de oameni. În ultimii ani de viaţă, cenzura «îşi iţeşte colţii» agresiv Spectacolele lui Tănase se desfăşoară la Savoy în cei mai grei ani, între 1940 şi 1945, când cenzura nu mai permitea nici o aluzie.

La 1 mai 1945, Tănase defilează în fruntea artiştilor şi cu toate acestea, după 17 august se îmbolnăveşte destul de grav, după ce în iarna lui 1940, suferind de pleurezie purulentă, fusese operat de profesorii Hortolomei şi Burghele. Tănase a murit în Bucuresti pe 29 august 1945. Există zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roşie invadatoare.

În orice caz, o altă sursă oferă informaţii de circumstanţă despre moartea sa, care par mai plauzibile : blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi - ciudată indicaţia doctorului – informaţia fiind dată de nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru. Potrivit acestei surse, Tănase încă mai juca în Bucureşti un an după sosirea ruşilor şi a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi care aveau obiceiul să "rechiziţioneze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas".

Tănase a compus un cuplet: "Rău era cu "der, die, das" Da-i mai rău cu "davai ceas" De la Nistru pân' la Don Davai ceas, davai palton Davai ceas, davai moşie Haraşo, tovărăşie". După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul uşor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi şi-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă.

Arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac".
Două zile mai târziu marele actor era mort.

 
articole asemanatoare
Comentarii
Acest articol nu are niciun comentariu
adauga comentariu
bifeaza casuta antispam