Ciolacu nu m-a jignit ca moldovean, atunci când a lăsat de înțeles că a fi născut la Iași, Vaslui sau Neamț reprezintă un fel de stigmă, de rușine, te face un om inferior.

Am reacționat, ce-i drept, dar nu pot spune că m-a surprins poziția acestui golănaș de Buzău. Nu am avut nici un moment așteptări de înțelepciune de la un politician care a ocolit de mic educația, manierele și eleganța.

Oricât s-ar chinui consilierii săi să-l transforme într-un aristocrat, tot se văd izmenele cum ies de sub pantalonii de stofă, trase puțin prea sus.

Totul rămâne doar o pojghiță.

În plus, m-am obișnuit, în cei 20 de ani de când sunt în București, să fiu privit cu superioritate de oameni mici sau nesiguri pe sine, doar pentru că m-am născut în Moldova.

De altfel, apogeul acestor momente l-am trăit într-o crâșmă din Teleorman, unde un localnic mâncat de băutura ieftină pe care o consuma zilnic din ajutorul social mi-a vorbit despre „moldovenii proști”. L-am privit mai degrabă cu milă.

Ce vină are acest om amărât, când însuși premierul țării lui crede la fel, și mai și declară public asta.

În fine, Ciolacu nu m-a jignit ca moldovean, pentru că mie nu mi-e rușine că sunt moldovean.

Din contră, sunt foarte mândru de originea mea, chiar dacă nu eu am ales-o, a fost doar o întâmplare a destinului, că dacă am putea să alegem unde să ne naștem probabil că ne-am fi îngrămădit toți în Germania, Marea Britanie sau țările scandinave și estul Europei ar fi rămas pustiu.

În schimb, mă jignește, ca român, faptul că Ciolacu este premierul țării mele. Mă scoate din sărite, câteodată, acest fapt rușinos.

Pentru că nu e chiar o mândrie că prim-ministrul României este un personaj care a urmat o facultate ce a primit autorizație de funcționare abia în anul în care el a absolvit-o, pe când avea 28 de ani.

Nu este chiar o mândrie că liderul celui mai important partid românesc a mințit despre ceea ce a făcut la Revoluție la Buzău, deși în CV-ul său scrie că în 1989 era la București, că a încercat să obțină un certificat de luptător cu merite deosebite, deși nu avea dreptul, și că l-a dat afară pe omul care s-a opus acestui lucru.

Citește și: Șeful Secretariatului pentru Revoluționari demis de Ciolacu: Urma să anulăm 1.500 de certificate de revoluționar, pe lângă cel al premierului

Nu este chiar o mândrie că soarta politicii și economiei României este decisă de un individ care nu are o meserie clară și care s-a remarcat mai degrabă prin faptul că a fost prieten cu un infractor, Omar Hayssam, și că a fost slujbașul altui infractor, Liviu Dragnea. Asta doar așa, din ceea ce s-a văzut sau se vede.

Nu este chiar o mândrie că principala activitate a guvernului său este să ofere sinecuri în stânga și-n dreapta, pe bani mulți, în timp ce vorbește despre reducerea cheltuielilor.

Că se laudă că a depus cererea de plată pentru PNRR în decembrie 2023, deși trebuia din martie 2023. Că a făcut varză alegerile de anul acesta, împreună cu un alt strateg de clasă mondială, Ciucă.

Citește și: Vizitele externe ale domnului Marcel Ciolacu și promovarea intereselor cetățeanului român

Ciolacu nu m-a jignit ca moldovean, pentru că nu e nici o jignire să fii moldovean.

Este însă o mare jignire că moldovenii, ardelenii, muntenii, dobrogenii, bucovinenii, bănățenii sunt conduși de Ciolacu.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Articolul Ciolacu nu m-a jignit ca moldovean. Mă jignește, în schimb, ca român apare prima dată în PRESShub.