Ce s-ar întâmpla dacă ai putea săpa un tunel spre centrul Pământului

Centrul Pământului a fost un mister pentru mult timp. Jules Verne și-a imaginat o călătorie spre centrul planetei, fără să știe care era, de fapt, realitatea. Va fi imposibil, dar, dacă totuși ai putea să ajungi spre nucleu?

Cu siguranță nu vei descoperi o lume subterană unde se ascund ciuperci gigantice și mastodonți preistorici pentru care Soarele este însuși nucleul fierbinte al Pământului. Astea sunt elemente din imaginația lui Jules Verne. Dar, ai putea să-i împrumuți creativitatea și să-ți imaginezi că ai fi capabil să sapi până în centrul planetei.

Când eram mic, în desenele animate circula ideea pseudo-fantezistă că dacă începi să sapi, poți să ajungi pe partea opusă a Pământului.

Teoretic, s-ar putea, dar trebuie să ai grijă unde te apuci să înfigi cazmaua, pentru că trebuie să știi precis ce te așteaptă la celălalt capăt. Dacă ieși în ocean? Dacă ai săpa din Beijing, de exemplu, ai ieși la suprafață ...

... în Argentina. Dacă ai porni din Madrid o călătorie subterană în linie dreaptă, ai ajunge în Noua Zeelandă.

Dar, să știi că te așteaptă un drum lung – cam 12.742 de kilometri, spun cei de la What If. Cam mult nu? Asta nu-i tot. Să presupunem că tunelul ar exista deja. Dacă ai sări în el, ți-ar trebui vreo 45 de minute până ai ajunge în cealaltă parte a Pământului.

Până în acest moment, omul a reușit să perforeze doar 0,1% din totalul grosimii scoarței. Totuși, prin anii ‘70 și ‘80, se spune că sovieticii și-au propus să sape cât de mult puteau în scoarța terestră. Și ar fi reușit asta până la o adâncime de 12.262 de metri, când echipamentul lor a început să se topească, pentru că ajunseseră la o temperatură de 300 de grade Celsius.

Prin urmare, presupunând că totuși ai sparge orice barieră subterană, ai avea nevoie de un echipament special de protecție pentru că te-ar aștepta o căldură infernală. Dar, care ar fi, de fapt aceste bariere?

Din cât se știe până acum, Pământul este format din 4 – 5 straturi (depinde cum le împarți): scoarța terestră, mantaua externă, mantaua internă, stratul nucleului extern și stratul nucleului intern.

Scoarța ar avea în jur de 50 de kilometri grosime, iar temperatura crește cu 25 de grade Celsius cu fiecare kilometru adâncime. Deci, hipertermia e asigurată și nici măcar n-ai trecut de primul strat.

Mantaua acoperă cam 80% din adâncimea Pământului și e formată din rocă lichefiată extrem de fierbinte. Se mai numește și astenosferă și ea e responsabilă pentru mișcările plăcilor tectonice, erupțiile vulcanice, formarea lanțurilor muntoase și pentru cutremure.

Dar, odată ce reușești să treci de manta, vei ajunge la stratul mai “rece”, cu temperaturi cuprinse între 4.000 și 5.000 de grade Celsius. Stratul extern al nucleului este mai dens decât mantaua pentru că compusă din metale semilichefiate. Acest strat este cel care ne asigură câmpul magnetic care ne protejează de radiațiile cosmice.

Odată ce ajungi la stratul intern al nucleului, călătoria ta s-a încheiat. Aici vei da peste o sferă gigantică și solidă din fier și nichel. E solid din cauza presiunii exercitate prin forța gravitației de celelalte straturi. Presupunând că vei putea trece și prin nucleu, trebuie să știi că aici vei fi strivit la propriu de întreaga masă a Pământului prin care ai săpat. Așadar, nu te vei putea întoarce pe același drum.